sâmbătă, 31 iulie 2010

Scrisoare pentru ea


E vara,afara soarele alinta indragostitii,prin copaci pasarelele iti soptesc cuvinte dulci.Vantul bate lin printre crengi.O muzica calma incanta urechile trecatorilor.Undeva in mijlocul unui oras,intr-un parc verde si colorat,un tanar cu parul brunet si luminos;imbracat lejer, sta pe o banca,relaxat,si asculta muzica.Mintea-i zboara la cer si se lasa purtat de notele armonioase ale sunetului.Intr-un alt loc,pe o alta banca,o fata cu parul blond si stralucitor,cu ochii albastri ca cerul,buzele rose ca florile proaspete,pielea moale ca atingerea delicata a bebelusului si imbracata intro rochita roz cu flori albe, asteapta pe cineva.Baiatul incepe sa noteze ceva pe un carnetel,e o scrisoare "pentru cine o va gasi"-spune el;incepe sa insiruie versuri frumoase:"Cu capu-n nori traiesc./Si ma gandesc la tine./Sa-ti spun ceva,abia-ndraznesc./Inima-mi porunceste,iubire./Traiesc cu gandul doar la tine./Nu pot sa mai gandesc normal./In suflet ma inec la mal./Ma pierd mereu in noapte./Sunt aici si stau pe ganduri./Si te astept,pierdut printre randuri...Si sunt la margine de panta./As cadea pentru tine,Samantha/" ,si la sfarsit semneaza :"Cu dragoste,Kevin".Mai apoi o pune intr-un plic si merge la oficiul postal.Au trecut zile...si ore,pline de sperante in inima lui Kevin.
In celalalt parc,fata inca viseaza la un semn din partea iubirii:
-Chiar daca nu vii...eu tot te voi astepta.(isi spuse fata in gand)
Din spate vine o prietena.
-Sammy,ce faci aici singura?
-Katty!...Astept pe cineva.
-Pe cine?
-Pe mama.
-S-a intamplat ceva?
-Nu stiu,mi-a zis sa o astept.
Apare si mama fetei.
-Samantha!
-Mama.S-a intamplat ceva?Ma ingrijorat telefonul tau.
-Ce?Nu,nu s-a intamplat nimic.Am primit o oferta de lucru in New Island.Trebuie sa ne mutam maine acolo.
-New Island?Dar nu e departe.E langa orasul nostru.Ai putea face naveta.
-Nu.Am gasit o locuinta mai buna si ne vom muta.
-Si cum ramane cu prietenii mei?
-Poti venii in vizita cand vrei.Hai!Trebuie sa facem bagajele.
-Asa repede?Dar nici nu am...
-Hai!
-Bine.Pa Katty,o sa vin sa te vad peste cateva zile.Ne auzim la telefon pana atunci,bine?
-Bine,drum bun.
A doua zi,cele doua erau deja la New Island.La doua zile de la mutarea lor in oras totul era in ordine cu mutarea neprevazuta.Samantha se relaxeaza in camera de zi ascultand muzica la casti.In cateva momente cineva bate la usa,era corespondenta.
-Domnisoara,Samantha?
-Da.
-Aveti o scrisoare.
-Da?Multumesc.
-O zi buna!
-La revedere.(inchise usa)De la cine o fi?Trebuie sa fie Katty,dar am vorbit cu ea ieri.
Dupa ce deschide plicul si incepe sa citeasca isi da seama ca nu e de la Katty ci de la un posibil admirator secret.dupa ce a citit-o,ramane putin surprinsa de ceea ce a citit;
-"...Cu dragoste,Kevin".Kevin?!Eu nu cunosc nici un Kevin?Cine o fi?(se gandi ea)
La inceput nu era asa interesata,dar in orele urmatoare gandul la scrisoare o macina:"Cine o fi?" se intreba ea.In clipele urmatoare isi i-a bluza si porneste spre un drum lung pe straza,iar mai apoi ajunge intr-un parc si se aseaza pe o banca.La scurt timp apare un tanar si ii cere permisiunea de a se aseza langa ea.
-Nu e ocupat,poti lua loc!
Dupa cateva clipe de tacere,fata il intreaba ceva.
-Auzi...scuza-ma daca te deranjez...
-Nu ma deranjezi...spune.
-Tu ce ai afla ca ai un admirator secret?
-L-as cauta.
-Da...asa am zis si eu.Dar unde sa caut?Nici nu stiu de unde e.
-Inteleg...dar ii stii macar numele?
-Da.Dar numai pe cel mic.
-Atunci...asteapta...poate-ti mai trimite semne.Nu trebuie sa grabesti lucrurile.Asteapta...
-Sa astept...mersi de sfat.
-Pentru putin.
-Tu ai avut vreodata un adminrator secret?
-Nu.Eu am admirat odata.
-Si cum a fost?
-Pai,a fost in timpul liceului...dar nu mi-a iesit.
-De ce?Te-a refuzat fata?
-Nu,nicidecum.Am aflat ca are o relatie mai veche cu iubitul ei si am renuntat.
-O iubeai?
-Destul de mult.Dar vezi tu...nu puteam interveni in relatia ei.
-Asa e,nu era frumos.Acum ai o iubita?
-Pai...nu.Dar o astept.
-Si eu.Dar acum cu intamplarea asta...nu stiu ce sa zic...ar trebui sa astept.
-Asteapta.Poate el e cel pe care-l cauti.
-Da....
Dupa cateva ore de discutii,cei doi se imprietenesc si incep sa rada impreuna.
-Eu trebuie sa plec...am de facut ceva.Stii cum e cand ai urgente.
-Stiu...Dar stai...am uitat sa te intreb cum te numesti.(isi aminti fata)
-DA.Oare cum am uitat sa facem cunostinta?Eu sunt Kevin...
-(fata sta putin pe ganduri)...Samantha.
Cand cei doi au dat mana si si-au auzit numele sau gandit direct la scrisoare.Cateva minute au ramas blocati,incepuse sa se placa.
-Samantha?!ai primit cumva o scrisoare de la adminrator?
-Da...tu esti Kevin,autorul?
-Cred ca da...pot sa o vad?
-Desigur.(fata scoate scrisoarea din geanta)Poftim.
-(dupa ce baiatul vede scrisoarea isi da seama ca e a lui) E scrisoarea mea.Iar tu ai gasit-o.
-Cum de a ajuns la mine?De unde ai stiut adresa?
-Nu am stiut-o,am scris-o la intamplare.
-(dupa cateva clipe ea se intoarce cu spatele)Ai scris frumos,mi-a placut.
-Multumesc.Era pentru tine Samantha.Astept sa vii de zile intregi.
-(intorcandu-se cu fata)Imi pare rau ca am intarziat,dar ce mai conteaza,sunt aici.
-Asa e.(luand-o in brate)
Pe amandoi ii cuprinse un sentiment pe care nu l-au mai avut niciodata.S-au luat de mana si au pornit spre fantana din mijlocul parcului.Ajunsi acolo,au stat ore in sir sa vorbeasca si sa se uite unul in ochii celuilalt.
Au trecut ani...si ani.S-au casatorit si s-au iubit ca-n povesti.si nimeni nu a mai avut o poveste ca a lor.Si iata ca au imbatranit si au ajuns la capat de drum.
-Ce frumos e apusul nostru,Kevin!
-Si ce frumoasa a fost iubirea noastra...Samantha.
-Ce frumos a fost....
-Esti fericita?
-Sunt trista.
-Esti trista?
-Sunt fericita.
-Esti implinita?
-Sunt dezamagita.
-Esti dezamagita?
-Sunt implinita.
-Ma iubesti?
-Te urasc.
-M-a urasti?
-Te iubesc.
-Si eu te iubesc,Samantha......
Si soarele apune de seara,si iubirea lor a rasarit intr-o vara.....SFARSIT

luni, 26 iulie 2010

Merita citit

Kidnapped Love
Ora 24:00.Orasul West Side.Ghena de langa Scoala De Arte.Un grup de tineri trec prin fata unui tomberon ,unul din ei se opreste si zareste ceva intr-unul din ele :
-S-a intamplat ceva,Cris?
-Ce?...Nu,nimic.
Cris gasise un carnetel pe care scria un nume:"Sarah Conner".Acesta il ia si il pune sub haina intr-un buzunar.In seara aceea,Cris a citit intreg jurnalul.Aflase despre fata aceea ca este orfana de tata,se mutase cu mama ei in oras de curand si ca ii placea foarte mult sa picteze,si multe alte lucruri pe care il cuprinse,parea interesat de ce citea.
A doua zi,prietenii acestuia vin in vizita.
-Ce faci,amice?Nu te-ai trezit inca?Ce-ai facut noaptea trecuta?
-Am...dormit.Ce sa fac?
-Ce planuri ai azi?
-Broke!Ce mai pui la cale?
-Jhon,spunei tu.
-Ce sa-mi spuna?
-Prietene,in curand o sa avem o gramada de bani.
-Cum asa?
-Tine-te bine...am reusit sa luam pe cineva in sfarsit.
-Iar?Iar ati rapit pe cineva?Ce v-am spus eu baieti?
-"Sa nu facem nimic pana nu ne spui tu".Dar,hei!Stim ca tu ai 'relatii',dar vrem sa facem si noi ceva.
-Unde a-ti dus-o?
-In cabana veche de langa oras.
-Bine.Nu va cert acum pentru asta,de mult asteptam o noua lovitura.Vreau sa vad fata.
-Sa mergem atunci.
Cei trei rapitori au mers la cabana abandonata de langa oras.Ajunsi,l-au dus pe Cris direct in camera unde era tinuta fata.De cum a intrat,in mintea lui Cris s-a creat un semn de intrebare:"Cine era fata?".
-Intra,Cris!Ce ai ramas asa?Doar nu e prima noastra rapire.
-Stiu.Cine e fata?
-De unde sa stiu,doar nu am intrebat-o!?
-(Cris vrea sa ii descopere ochii fetei)Hei,Cris!Ce faci?
-Vreau sa vad cine e.
-Nu,lasa.O sa vedem mai tarziu.Doar nu ti-e mila de ea.
-Nu,nicidecum.Nu-i vorba de asta.
-Macar lasati-o sa vorbeasca.
-Ce,frate,ai inebunit!Vrei sa inceapa sa tipe?
-Broke,macar atat.
-Da,frate...oricum nu o v-a auzi nimeni.
-Bine.(ii descopera gura)
-Daca tipi ti-o punem la loc.
-Stai linistit Jhon,nu o sa tip.
-De unde stii cum ma numesc?
-Hei!Poate nu vad dar nu sunt si surda.
-Iti arde de glume?Sau ai uitat unde esti?
-Da,stiu.Sunt rapita.Si ce?Nu sunt prima si nici ultima.
-Ce spui?Si nu ti-e frica?
-De ce?De rapire?Nicidecum.
-Dar sa stii ca te vom si ucide in cele din urma.Asta dupa o mica tortura,daca intelegi la ce ma refer.
-Tortura?Hmm.Asta trebuie sa fie partea cu violarea,nu?
-Deci nu tie frica de asta?
-Nu.
-Nici de moarte?
-Nu.
-Dar de ce tie frica?
-De ce sa va spun?Nu sunt asa proasta.Oricum nu ma puteti rani cu frica mea.
-Gata,Jhon!Sa mergem.
-Dar,Broke,nu vezi ce tupeista e.
-Si ce facem noi tupeistelor?
-Cris,asa-mi placi.Nu o sa primesti mancare si apa pana nu cersesti moarte.
-Foarte bine!Dar nu o sa va dau satisfactia asta.
-Mai vedem,papusica!Mai vedem!
-(dupa ce inchid usa)Credeti ca va rezista?
-Tu ce crezi,Cris?
-Nu!(si incepa sa rada)
A doua zi,baietii se intorc la cabana sa vada cum se descurca fata.
-Ce face fata noastra?
-Foarte bine.Nu ma las invinsa de voi.(fata era putin palida)
-A trecut abia o zi,cat o sa rezisti?
-Foarte mult.E ca si cum as tine post.
-Deja esti palida si buzele-ti sunt uscate.Nu o sa rezisti mult.
-Mai vedem.
-Sa mergem baieti.
In seara aceea,Cris s-a gandit la persoana careia ii apartine jurnalul.Dar era sigur ca e al cuiva din scoala.
A doua zi merge la scoala sa intrebe de o studenta :Sarah Conner.
In biroul directoarei:
-Doamna directoare,v-a cauta cineva.
-Sa intre.
-Buna ziua,doamna directoare.
-Buna ziua.Cine sunteti?
-Ma numesc Cris Stolen.
-Bine,domnule Stolen.Cu ce v-a pot ajuta?
-As dori sa stiu daca este vreo studenta cu numele de Sarah Conner in aceasta scoala.?
-Sarah Conner?Da.Sunteti vreo ruda?
-Nu.Ati putea sa-mi spuneti unde as putea s-o gasesc?
-Nu ati auzit ca a disparut de cateva zile?Imi pare rau,si adresele sunt confidentiale.Pana la toamna,cand incep cursurile,nu garantez ca o ve-ti intalni la scoala.Asta daca va fi gasita.
-Bine.Multumesc.O zi buna.
La poarta scolii,Broke si Jhon il asteptau.
-Ce-ai facut la scoala,amice?Te inscrii la Arte?
-Ce-aveti ma!Ati inebunit?Cautam pe cineva.
-Pe cine?
-Nu-i treaba voastra.
-Hai,ma!Spune-ne.
-Cautam o fata.
-O fata?Dar nu ai una la cabana?La ce-ti trebuie doua?
-Nu Pentru asta.Acum doua seri am gasit un jurnal.Vroiam sa il inapoiez.
-Un jurnal?Frate,ce ai?Noi suntem rapitori,nu recuperatori?
-Ia stai nitel...
-Ce-i Jhon?
-Broke,fratele nostru e indragostit.
-Ce ma?!?
-Nu sunt indragostit,ce ai?E un jurnal.
-Nu.Te-a impresionat fata prin ce a scris.
-Esti nebun?Nu sunt...
-Hai,lasa!Cunosc eu privirea asta de indragostit.
-Gata,Jhon,termina!Nu-i asa.
-Bine,cum spui tu.Acum,azi mai mergem la fata?
-Nu...Azi nu,n-am chef.
-Bine.Noi mergem acasa,ne auzim.Bafta!
-Bafta!
Cris s-a gandit mult la ce i-a zis Jhon:"-Broke,fratele nostru e indragostit./-Ce ma?!?/-Nu sunt indragostit,ce ai?E un jurnal./-Nu.Te-a impresionat fata prin ce a scris.".
-Sa fie oare adevarat?Nu se poate sa ma fi...Nu...Nu e asa.Dar oare unde o fi disparut fata?....Ce-mi pasa mie!
A doua zi,toti trei pleaca la cabana.Cum au ajuns,au observat ca fata nu mai reactiona.
-Mai!Asta nu mai traieste.
-Taci,ce spui acolo!Ia da-te putin.(Jhon ii ia pulsul)Are puls,dar e slab.Jhon,adu apa.
-(Cris vrea sa ii descopere ochii din nou)Cris.Ce faci?Nu-i descoperi ochii.
-Am adus apa.
-Da-i sa bea.
-Acum ce zici nebun-o,ti-e bine?
-Scutiti-ma.
-Tot ai gura mare,vad!
Cris isi aminti ceva:"-Nu ati auzit ca a disparut de cateva zile?"
-Cum te numesti?(o intreba Cris,banuind ceva)
-Nu am sa va zic.
-Cris,ce ne pasa cum o cheama.Nu ne intereseaza asta.
-Stati linistiti,ca nu sunt vreo fiica de miliardar.
-Te-am intrebat cum te numesti,raspunde.
-Nu v-a zic.
-Raspunde!!!(mai apasat,temandu-se de ce va auzi)
-(un moment de liniste)Sarah Conner...(un ecou rasuna in mintea lui Cris)
-Nu....
-Cris.Ce ai?Ce reactionezi de parca ar fi sora-ta.
Criz se repezi sa-i descopere capul.
-Pe cine ati rapit,nenorocitilor.
-Ce ai Cris?Cine e?
-E autoarea jurnalului.
-Ce?Astai aia de care te-ai indragostit?
-Taci!
-Am auzi eu bine ,Cris?
-E...Da.Asa e.M-am indragostit de fata care a scris jurnalul...de tine.
-Indragostit?(se mira Sarah)
In momentul acela,Cris o dezleaga.
-Ce faci?Vrei sa ajungi la puscarie?
-Stati linistiti,baieti.Nu va dau in vileag.Cum as putea sa fac asta cand... o sa am o relatie cu fratele vostru.
-De fapt nu e fratele nostru asa ne zicem noi.
-Stiu!Ei bine,Cris?Ce zici?Accepti sa mergem la un suc?
-Cine ar fi crezut ca voi merge la intalnire cu o victima.De fapt,pentru mine e ultima.
-Ce spui?Cum e ultima?Si noi ce face?
-Va rapiti si voi o iubita,si mai vedem.(incepand sa rada)
-Nebun mai esti!
-Nebun el?Nebuni suntem cu totii!(HA!HA!HA!HA!)
Pana la urma,Broke si Jhon s-au lasat si ei de meserie.Toti trei si-au legat o prietenie de invidiat.La un an de la asta,Broke a decedat intr-un accident de masina.Cu toate acestea,adevarul e ca ei au fost practic singurii rapitori care nu au ajuns la puscarie.Jhon,Cris si Sarah au continuat prietenia si l-au pastrat si pe Broke in amintire.Libertatea le-a dat o sansa la schimbare.Ei au profitat.Niciodata nu-i prea tarziu...

luni, 21 iunie 2010

"Ramuri de rai"/Povestitorul


Un tanar fecior si o fata cu parul balai se intalnesc sub o salcie batrana intr-un park:
-De ce m-ai adus aici? *intreaba curioasa fata*
-Te-am adus aici ca sa-ti vorbesc despre legenda unei salcii.*o lamuri tanarul*
-Poftim!*se mira...*Stai putin...
+Cine?...eu?
-Da tu...povestitorule.
+Ce s-a inamplat?
-Gata cu tonul de povesti de gradinita.Treci la subiect.Spunele cititorilor ce vor sa auda.Si elimina,te rog cuvintele de genu :fecior sau fata cu parul balai...ca sa stii parul meu e castaniu defapt.Asadar,continua normal si la subiect.
+Am inteles...Astfel sa revenim
-Te-am adus prin urmare aici...ca sa-ti spun o poveste despre un copac...
-Bine...te ascult.
- "Demult,intr-un satuc izolat,traiau oameni foarte pasnici.In mijlocul unei paduri incepe o carare intrerupta,la capatul acesteia se insiruie copaci,salcii,care par sa se aplece in fata ta,lasandu-te sa pasesti pe iarba verde.La inceputul satului sunt 2 copaci cu flori care mai tarziu vor deveni mere rosii pe o parte,iar pe cealalta parte verzi.De asemenea,satul era in totalitate inconjurat de astfel de copaci cu diferite fructe.Dupa ce treci de acesti pomi in fata vei vedea case care aveau aceeasi forma.Dealungul acostor case se aflau carari care le inconjoara.In curtile fiecarora nu existau gradini,florile sau legumele inconjurau casele,sasand doar un rand in fata usii pana la carare.
Langa acest sat,si aceasta padure,se mai afla un sat si o alta padure care erau total opusul celorlalte.In padure copacii erau uscati,aspri si intunecati.Noaptea aveai impresia ca sunt vii cu miscarile lor leganate ale crengilor si trunchiului.Totusi,in mijlocul padurii acesteia reci se afla un sat la fel de intunecat.La intrarea acestui sat sunt tot 2 pomi dar sunt uscati si scortosi de mult.Casele erau pustii,ici colo mai vedeai o frunza uscata ce era purtata de vantul rece si aspru.
In acesti timp o samanta dintrun copac din satul cel frumos si paradisiatic se lasa purtata de destin si ajunge in acest loc uitat de soarta.Este de asteptat ca aceasta samanta sa nu incolteasca....DAR NU...Samanta incolteste si creste...si creste...pana cand devine o minunata salcie verde si proaspata.Cum e posibil asa ceva?Cum poate o samanta mica si sensibila sa creasca mai bine intr-un mediu imposibil?Caci in satul cel frumos nu exista un astfel de copac mai maret si mai nobil si cu ramuri care ar ajunge pana in cer...pana in culmile raiului."
-Ce sa zic...imi suna a morala...pare sa fie o soarta imprevizibile pentru fragila samanta.
-Da.Asa e.Dar morala este aceea ca:Un om(samanta)poate creste frumos intr-un mediu imposibil in ciuda posibilitatii.La fel cum si un om poate creste rau intr-un mediu frumos...
-Adevarul poate fi mai evident decat pare.Si acum...draga povestitorule(probabil ti s-au aprins creierul de atata filozofie)I-a o pauza!...si tu cititorule.

sâmbătă, 19 iunie 2010

Intr-o zi...

Dimineata,ora 6,s-e trezeste,umbla ca un zombi pana la baie.Isi trezeste ochii,isi hraneste stomacul si isi curata dintii.Merge la dulap si se imbraca de scoala.Isi i-a camasa,isi pune esarfa la guler si o potriveste facandu-i un nod.Apoi,isi pune fusta albastra,lunga pana la genunchi,isi pune sosetele si isi aranjeaza parul.Pe urma isi pune ghiozdanul in spate,greu,ca de obicei:merge la usa din hol,isi pune pantofii maronii,bata varful de podea ,sa se potriveasca in picior.Mama tocmai soseste cu pachetul pentru scoala,isi iau la revedere si pleaca la scoala.La poarta o asteptau alte 2 colege.Pe drum discuta deverse lucruri printre care si o lucrare pe care trebuiau sa o prezinte in ziua respectiva.
Dupa 45 de minute au ajuns la poarta liceului unde fata observa ca a uitat schitele lucrarii acasa.Isi lasa prietenele si se intoarce acasa.Pe drum isi face griji ca v-a intarzia la ora.Dupa ce a facut coltul strazii,a vazut un nor de fum in directia casei sale.Se sperie.Si-a dat seama ca ceva nu e bine.Incepe sa alerge speriata ce ce urma sa afle despre asta.Ajunge la poarta.O zareste pe sora cea mica de vreo 5 ani si pe fratele mijlociu de 10 ani langa un vecin,plangand speriati.Era galagie mare,lume multa,politia si pompierii care stingeau flacarile.Unul din politisi se indreapta spre ea si o intreaba daca cumva este ruda.Ingrijorata,raspunde ca este fiica cea mare.Cand politistul i-a spus ca fratii ei vor fi luati intrun centru de plasament ea nu a fost de acord la inceput dar a acceptat pana la urma stiind ca dupa ce va termina scoala si se va angaja v-a putea sa-i ia de acolo.A intrebat ce s-a intamplat;politistul ii expleca ca acum mai bine de jumatate de ora a explodat o butelie si casa ei a luat foc,iar mama ei a murit,neputand se iasa din casa din pricina flacarilor.
Si iata cum se schimba cursul vietii pe care pana ieri era normala si in afara pericolului.Cum totul se poate schimba, intr-o zi...