Un tanar fecior si o fata cu parul balai se intalnesc sub o salcie batrana intr-un park:
-De ce m-ai adus aici? *intreaba curioasa fata*
-Te-am adus aici ca sa-ti vorbesc despre legenda unei salcii.*o lamuri tanarul*
-Poftim!*se mira...*Stai putin...
+Cine?...eu?
-Da tu...povestitorule.
+Ce s-a inamplat?
-Gata cu tonul de povesti de gradinita.Treci la subiect.Spunele cititorilor ce vor sa auda.Si elimina,te rog cuvintele de genu :fecior sau fata cu parul balai...ca sa stii parul meu e castaniu defapt.Asadar,continua normal si la subiect.
+Am inteles...Astfel sa revenim
-Te-am adus prin urmare aici...ca sa-ti spun o poveste despre un copac...
-Bine...te ascult.
- "Demult,intr-un satuc izolat,traiau oameni foarte pasnici.In mijlocul unei paduri incepe o carare intrerupta,la capatul acesteia se insiruie copaci,salcii,care par sa se aplece in fata ta,lasandu-te sa pasesti pe iarba verde.La inceputul satului sunt 2 copaci cu flori care mai tarziu vor deveni mere rosii pe o parte,iar pe cealalta parte verzi.De asemenea,satul era in totalitate inconjurat de astfel de copaci cu diferite fructe.Dupa ce treci de acesti pomi in fata vei vedea case care aveau aceeasi forma.Dealungul acostor case se aflau carari care le inconjoara.In curtile fiecarora nu existau gradini,florile sau legumele inconjurau casele,sasand doar un rand in fata usii pana la carare.
Langa acest sat,si aceasta padure,se mai afla un sat si o alta padure care erau total opusul celorlalte.In padure copacii erau uscati,aspri si intunecati.Noaptea aveai impresia ca sunt vii cu miscarile lor leganate ale crengilor si trunchiului.Totusi,in mijlocul padurii acesteia reci se afla un sat la fel de intunecat.La intrarea acestui sat sunt tot 2 pomi dar sunt uscati si scortosi de mult.Casele erau pustii,ici colo mai vedeai o frunza uscata ce era purtata de vantul rece si aspru.
In acesti timp o samanta dintrun copac din satul cel frumos si paradisiatic se lasa purtata de destin si ajunge in acest loc uitat de soarta.Este de asteptat ca aceasta samanta sa nu incolteasca....DAR NU...Samanta incolteste si creste...si creste...pana cand devine o minunata salcie verde si proaspata.Cum e posibil asa ceva?Cum poate o samanta mica si sensibila sa creasca mai bine intr-un mediu imposibil?Caci in satul cel frumos nu exista un astfel de copac mai maret si mai nobil si cu ramuri care ar ajunge pana in cer...pana in culmile raiului."
-Ce sa zic...imi suna a morala...pare sa fie o soarta imprevizibile pentru fragila samanta.
-Da.Asa e.Dar morala este aceea ca:Un om(samanta)poate creste frumos intr-un mediu imposibil in ciuda posibilitatii.La fel cum si un om poate creste rau intr-un mediu frumos...
-Adevarul poate fi mai evident decat pare.Si acum...draga povestitorule(probabil ti s-au aprins creierul de atata filozofie)I-a o pauza!...si tu cititorule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu